Cha-cha-cha este un tip de dans și de muzică latino-americane ce își au originile în Cuba. Au fost inventate de compozitorul și violonistul cubanez Enrique Jorrín (1926 – 1987) în 1953. Au o răspândire largă în Caraibe, dar și în zonele din SUA unde predomină cei veniți din Caraibe. Stilurile de Cha-cha-cha pot fi diferite după mai multe criterii, în funcție de locul unde se dansează.

Este un dans foarte rapid, sacadat, în care musculatura abdomenului și cea a picioarelor (îndeosebi a coapselor) este utilizată intens, întrucât mișcarea predominantă în cha-cha este formată din chasse-uri executate stânga-dreapta (lateral, apropiat, lateral), sau față-spate. Abdomenul lucrează la capacitate maximă, întrucât mișcarea șoldurilor este de unduire, în forma cifrei opt, asemănătoare cu mișcarea din rumba, însă într-un ritm mult mai alert.

Masura muzicala este de 4/4, tempo-ul fiind de 30-33 batai pe minut.

Samba este un dans brazilian și un gen muzical original din Bahia care are rădăcini braziliene (Rio de Janeiro) și africane prin intermediul comerțului cu sclavi din Africa occidentală și al tradițiilor religioase africane. A devenit un simbol mondial al Braziliei și al carnavalului brazilian. Considerat una dintre cele mai populare expresii culturale braziliene, samba a devenit o icoană a identității naționale din Brazilia.

Samba este un dans complet, care solicita fiecare parte a corpului. Se imbina mai multe ritmuri pe mai multe segmente ale corpului. Figurile folosesc, in cele mai multe cazuri, ritmul “bounce”, care se transpune printr-o flexare/intindere a genunchilor inainte/inapoi, combinata cu o miscare a bazinului. Bratele se balanseaza in aer la nivelul bazinului.

Masura muzicala este de 2/4, iar tempoul este de 50-52 batai/minut.

Rumba, supranumita „perla dansurilor Latino-Americane”, este caracterizata de miscari ample ale bazinului si unduiri elegante ale soldurilor si bratelor. Este un dans care poate fi interpretat drept o pantomima a unui act de iubire.

In prezent, rumba se danseaza pe un tempo de bolero, care este mai lent decat ritmul sau initial, pastrandu-si insa eleganta si senzualitatea. In Cuba, sunt mai multe dansuri Rumba, impartite in trei clase:

Yambu – cea mai veche varianta de Rumba;

Columbia – dansata de barbate;

Guaguanco – cea mai cunoscuta forma, care contine miscari erotice, preluand elemente spaniole.

Masura muzicala este de 4/4, tempoul fiind de 25-27 masuri pe minut.

Paso Doble este cel mai misterios dintre toate dansurile sportive. Nu exista foarte multe informatii legate de istoria acestui dans, iar despre originea lui se pot face doar supozitii. Un lucru este insa cert: contine pasi simpli, de mars.

Actualmente, Paso Doble reprezinta dramatizarea prin dans a coridei spaniole, ceea ce da caracterul spectaculos al dansului. Barbatul il imita pe toreador care, cu atitudinea sa aroganta si indrazneata, isi afirma superioritatea in fata bestiei.

De obicei, coregrafia este legata de structura melodica a dansului „Espagna Cani”, care este dansul tiganesc spaniol (acest dans are trei bucati crescendo in muzica; momentele sunt usor de remarcat, datorita pozelor spectaculoase realizate de catre dansatori, ceea ce adauga grandoare dansului).

Masura muzicala este de 2/4, tempoul fiind de 60-62 masuri pe minut.

Se trage din bine cunoscutul Rock&Roll, dans specific american, care s-a raspandit in Europa in timpul celui de-al doilea razboi mondial sub forma de Jitteburg. Acest dans este un amestec de Rock, Boogie-Woogie, American Swing si Jitteburg, de unde reiese caracterul expresiv si rapid al Jive-ului. El poate fi dansat atat pe ringul de dans la o competitie de dans sportiv, cat si in discoteca sau in cluburi. Cel mai evident element distinctiv al acestui dans este viteza. Jive-ul este de obicei dansat ultimul intr-o competitie si este de asemenea considerat cel mai greu dans de executat.

Muzica are un ritm de 4/4, timpii accentuati fiind 2 si 4, iar tempo-ul este de 42-44 batai pe minut.